Retrocedarea unei suprafețe de pădure moștenitorului criminalului de război Gheorghe Alexianu-Guvernatorul Transnistriei implicat în Holocaust: ACTE FALSE, MINCIUNI, SERVICII SECRETE ȘI POLIȚIE POLITICĂ

 

                                       autor Bogdan Constantin Dogaru-membru al societății civile din România

    După ce am publicat primul articol referitor la „cazul Alexianu” la începutul lui 2019 în G4Media.ro ( https://www.g4media.ro/autoritatile-din-vrancea-si-holocaustul-cum-l-a-reabilitat-un-judecator-din-panciu-pe-gheorghe-alexianu-sub-care-au-murit-aproape-300-de-mii-de-evrei-pe-cand-era-guvernator-in-transnistria.html ) am decis să nu mă opresc și să continui investigațiile pentru că simțeam că este ceva putred la mijloc.

            

             Pentru început am reușit să obțin o copie după prima filă a unui act despre care bănuiam că este fals din dosarul de retrocedare al lui Alexianu de la Primăria Străoane.

             

 

          Apoi am depus o cerere la Judecătoria Panciu în 2021 pentru a vedea dacă și la dosarul de la respectiva instanță a fost depusă acea declarație falsă din 1940 privind averea din 1938. Doamna judecător Irina Victoria Șerbănuț (care ulterior a fost promovată la Inspecția Judiciară) mi-a răspuns în scris că nu, că respectivul act nu este în dosar. Mai târziu aveam să aflu că nu mi-a spus adevărul.

          

         

De asemenea, am făcut diverse cereri la Arhivele Naționale de la București pentru a intra în posesia unei copii de pe originalul după care suspectam că s-a făcut falsul (aflând că există un fond arhivistic al Comisiei de verificare a averilor demnitarilor din timpul lui Antonescu) dar nu am reușit deși am insistat foarte mult. Situația am prezentat-o într-un nou articol publicat în G4Media.ro. în vara anului 2022 : ( https://www.g4media.ro/un-istoric-acuza-arhivele-nationale-ca-secretizeaza-dosarul-fostului-guvernator-al-transnistriei-gh-alexianu-condamnat-pentru-crime-de-razboi-pentru-implicarea-in-holocaust-si-executat-una-dintre.html )

 

          Fiind mințit în scris în 2021 (poate involuntar) de conducerea Judecătoriei Panciu că actul fals nu se află la dosarul cauzei și neavând acces (cu toate demersurile făcute în 2022) nici la originalul de la Arhivele Naționale după care suspectam că s-a făcut falsul, intrasem cu cercetările mele într-un impas, într-o fundătură.

          După ceva timp se întâmplă să stau de vorbă cu un subordonat al Direcției Silvice Vrancea (cred că pe la începutul lui 2023) cu care am abordat „cazul Alexianu” și care mi-a comunicat că un oarecare „consul Ghiță” ar fi reprezentat interesele moștenitorului lui Alexianu pe la diverse instituții din Județului Vrancea. Când am auzit cuvântul „consul” mi-a fugit gândul rapid la Ministerul Afacerilor Externe și chiar la Serviciul de Informații Externe (știut fiind că unii diplomați sunt „acoperiți” la S.I.E.)

          Am căutat pe Internet „consulul Ghiță” dar rezultatele au fost nesatisfăcătoare. La un moment dat un prieten (cu care mai discutam despre „cazul Alexianu”) îmi atrage atenția că procuratorul lui Alexianu din dosarul de retrocedare este un oarecare Ion Ghiță.

          Am tastat din nou pe Google „consulul Ion Ghiță” și am găsit 2 rezultate. Într-adevăr există un consul Ion Ghiță dar cu toate eforturile de a afla mai multe informații despre acesta nu am reușit. Numele și prenumele coincid cu cele ale procuratorului lui Alexianu Șerban Sorin (fiul criminalului de război Gheorghe Alexianu) dar nu știu dacă sunt una și aceeași persoană.

          Neputând să aflu alte detalii m-am gândit totuși să scot copii de pe sentința nr. 204/2009 de la dosarul cauzei aflat la Judecătoria Panciu și de pe decizia Tribunalului Vrancea nr. 47/2019 sperând că din acestea ar putea rezulta unele date noi. Am rămas uimit când am citit că în cuprinsul deciziei Tribunalului Vrancea nr. 47/2019 se făcea referire la declarația lui Gheorghe Alexianu din 1940 (privind averea din 1938), depusă la dosarul din 2008, ca la o „compilație după înscrisul oficial”.

          Decid să depun o nouă cerere la Judecătoria Panciu la începutul anului 2024 (între timp se schimbase conducerea instanței), anexez ca și la prima cerere din 2021 prima fila a actului fals pe care o aveam în copie de la dosarul aflat la Primăria Străoane pentru ca înscrisul să fie identificat cât mai ușor și nu mică mi-a fost mirarea când am primit copie de pe ambele file ale actului fals care se afla la dosarul cauzei (dosar 1333/275/2008, filele 19-20). Am rămas stupefiat deoarece mi se răspunsese în 2021 că actul nu se afla în dosar.

          Erau două file dactilografiate la calculator fără alte semne de validare. Un fals grosolan făcut după un original aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale. Am depus cerere și am obținut copii de pe ambele acte de la Judecătoria Panciu. Practic în dosarul cauzei 1333/275/2008 (la filele 19-20) se afla falsul iar în dosarul de revizuire a cauzei 1622/275/2018 (la filele 101-118) se afla copia certificată de pe originalul după care s-a făcut falsul, eliberată de Arhivele Naționale de la București la cererea Prefecturii Vrancea din 2018. Practic prima jumătate din prima filă a actului fals corespunde cu cea a actului original apoi textul diferă, din original rezultând că Alexianu nu mai avea nicio proprietate la Străoane în perioada 1938-1940.

          Ulterior, văzând că Judecătoria Panciu mi-a dat o copie de pe înscrisul după care se efectuase falsul, Arhivele Naționale mi-au eliberat în sfârșit și ele o copie certificată de pe originalul aflat în fondul arhivistic Comisia de control a averii demnitarilor.

          

        În adresa de înaintare a copiei certificate de pe documentul original după care s-a făcut falsul, conducerea Arhivelor Naționale precizează că în perioada 2005-2008 o singură persoană a solicitat copii de pe acte din dosarul respectiv.

          

          Cine este acea persoană ???

          Cel care s-a ocupat să scoată acte de prin arhive pentru moștenitorul lui Gheorghe Alexianu în perioada 2006-2007 a fost procuratorul acestuia, domnul Ghiță Ion.

          

          Dar nu știu dacă aceeași persoană, Ghiță Ion a scos și actele din dosarul la care se referă adresa Arhivelor Naționale nr. 977 R/11.03.2024 sau a fost altcineva (de exemplu moștenitorul lui Alexianu sau avocatul acestuia). Poate vom afla la un moment dat.

          Tot la dosarul cauzei din 2008 din arhiva Judecătoriei Panciu se mai regăsește și un alt act care pare a fi fals (sau cel puțin este falsă mențiunea privind așa-zisa amplasare a presupusei suprafețe de teren ce ar fi fost deținută de Alexianu). Pe originalul existent în arhiva O.C.P.I. Vrancea nu se regăsește acea însemnare, „adnotare”.

     Este ciudat faptul că Instituția Prefectului Vrancea nu a făcut recurs nici măcar la prima sentință dată în primă instanță în dosarul menționat mai sus (a se vedea răspunsul Judecătoriei Panciu nr. 4/BIRP/2024) și că nu a apărat deloc în instanță drepturile statului român (nu a depus „întâmpinare” și dovezi pentru a asigura apărarea; nu a sesizat falsurile grosolane).

 

          

        Cu toate acestea Prefectura Vrancea a continuat să nu recunoască adevărul și să susțină că în 2009 a exercitat „toate căile de atac” în dosarul de retrocedare ilegală din 2008.

    

    Mai mult decât atât, titlul de proprietate nr. 11994 a fost emis la 7 martie 2009 chiar înainte ca sentința civilă nr. 204 din 27 februarie 2009 să rămână definitivă (15 zile de la data comunicării). Nu au trecut nici măcar 15 zile de la data pronunțării (27 februarie 2009) darămite de la data comunicării (sentința a fost redactată în 6 exemplare abia la 11 martie 2009). Prefectura împreună cu OCPI Vrancea (Cadastrul) au și emis titlul de proprietate în grabă.  

 

Este adevărat că în anul 2018 Prefectura Județului Vrancea a depus cerere de revizuire dar din păcate Statul Român nu a mai putut să recupereze pădurea retrocedată ilegal moștenitorului lui Alexianu din cauza numeroaselor vânzări succesive. Prima vânzare s-a efectuat nerespectându-se dreptul statului de preemțiune la cumpărare „în acord cu prevederile imperative ale art. 45, alin. 5 din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic”, după cum rezultă din nota de subsol nr. 5 a adresei Direcției Silvice Vrancea din 17.09.2020. Deci încă o ilegalitate.

       Și astfel moștenitorul odiosului criminal de război, Gheorghe Alexianu (fost Guvernator al Transnistriei) implicat în Holocaustul evreilor și romilor a rămas cu suprafața de pădure pe care a vândut-o rapid iar statul a rămas păgubit. De jure Decizia Tribunalului Vrancea nr. 47/2019 a anulat dreptul moștenitorului lui Alexianu de a recupera presupusa proprietate a tatălui său Gheorghe Alexianu de la Străoane, ceea ce ar fi echivalat cu o reabilitare parțială a sa. De facto nu a mai putut însă schimba nimic.

          Toate informațiile și copiile de pe documente obținute la începutul anului 2024 din dosarul lui Alexianu de la Judecătoria Panciu (în mod legal, fiind INFORMAȚII DE INTERES PUBLIC) le-am pus imediat la dispoziția structurilor de conducere din Ministerul de Interne, Avocatului Poporului, Institutului pentru Studierea Holocaustului în România, domnului deputat Silviu Vexler care este și președintele Federației Comunităților Evreiești din România, domnului deputat Alexandru Muraru, altor instituții.

Din păcate, se pare că unii din cei implicați în „cazul Alexianu” în loc să „își pună cenușă în cap” și să regrete profund ce au făcut, să se mulțumească cu faptul că nu sunt acționați în judecată nici măcar în civil pentru recuperarea prejudiciului (statul pierzând definitiv suprafața de aproape 184 ha de pădure) au început să pună la cale, împreună cu cozile de topor din serviciile secrete, tot felul de răzbunări împotriva mea prin acțiuni de poliție politică.

          Prima informație privind implicarea indirectă a serviciilor secrete în cazul Alexianu a fost cea referitoare la interesul manifestat în Vrancea, pentru proprietățile care ar fi fost deținute de Alexianu, de către o persoană pe care am regăsit-o ulterior în lista „colaboratorilor” D.I.E. (strămoșul S.I.E.) publicată de cercetătorul Mădălin Hodor de la C.N.S.A.S.

Ulterior am aflat despre o altă persoană, „consulul Ghiță” care s-ar fi implicat în „cazul Alexianu”.

Încă de când am publicat primul articol despre „cazul Alexianu” în 2019 am simțit în ceafă răsuflarea rece a unora de prin serviciilor secrete care se pare că au pus la cale împotriva mea mai multe acțiuni de poliție politică, folosindu-se pentru început de angajații Inspectoratului de Poliție al Județului Vrancea.

Probabil nu au fost satisfăcuți de rezultate deoarece în prezent poliția politică este exercitată pe față chiar de către angajații Direcției Generale de Protecție Internă („Poliția Secretă” a domnului Cătălin Predoiu de la Ministerul Afacerilor Interne) în colaborare cu funcționarii de la O.R.N.I.S.S. care tărăgănează în mod nejustificat să îmi dea un răspuns privind reînnoirea autorizației de acces la documente clasificate. Documentarea din perioada 2019-2024 am făcut-o în calitate de simplu membru al societății civile din România iar ei se răzbună pe mine acum în calitatea mea de funcționar public la Arhivele Naționale Vrancea.

Am început să mă simt ca în Evul Mediu când solilor care aduceau vești proaste li se retezau capetele.

Mă gândesc că poate știe ceva despre poliția politică exercitată asupra mea și domnul Gabriel Vlase de la Serviciul de Informații Externe.

Sfatul meu către cei din serviciile secrete este să abandoneze astfel de acțiuni care nu fac cinste uniformei militare pe care o poartă și care pătează imaginea instituțiilor în care își desfășoară activitatea.

Am tot respectul pentru ofițerii de informații patrioți și cinstiți din România dar tare mă tem că, din păcate, fostul ambasador al S.U.A. în țara noastră, domnul Adrian Zuckerman avea dreptate. Excelența Sa a menționat în interviurile apărute în mass-media că există destui trădători în sânul structurilor de informații din România cu atitudini și acțiuni antioccidentale, antidemocratice și că situația este mult mai gravă decât pare în realitate.

Dacă vor să arate că într-adevăr au respect pentru memoria victimelor Holocaustului cei de la Direcția Generală de Protecție Internă din M.A.I. precum și cei de la S.R.I. și S.I.E. ar putea propune C.S.A.T. desecretizarea documentelor clasificate din perioada 2005 - 2009 (note și rapoarte informative) referitoare la „cazul Alexianu” din Vrancea. Cu siguranță vom afla amănunte, detalii cutremurătoare.